Adio

Young, wild, green with a children's mind and a heart so loyal and bright
 But stigmatized and sacrificed by the feedings of the light
 I turned away, head from the sway and find my only path
 In the blessings of the flaming ones, an aeon formed with a new oath
 Hold your head up high on the causal, sparkling rays of the barren, false and blind
 Or follow me where you can see the power of the blackest light
 Once the wolves will howl together and sing their mighty song
 And the blackest sun alights the world and saves us from all wrong
 The solace of death can't revoke
 The pain of a thousand years and lies
 The solace of death can't remove - those bitter times
 I break down as the stars burn cold
 Burn bitter and cold - inside my heart
 Yawns a wound so deep - so deep and old
 Darkness filled with a mind so skilled and loyal to the blackest arts
 Concerned with light in her last rite to open up the darkest hearts
 We have found our final ground to evocate her bright
 In the shining of the silver moon into the mystic night
 Willing now to sacrifice and look beyond the ghastly ice
 Then break the mirror - set the knife and free yourself from life
 We who wander beyond the sun are blessed with her last kiss
 Damned to walk among the dead and cursed with human bliss
 De-acuma nu te-oi mai vedea,
 Rămâi, rămâi, cu bine!
 Mă voi feri în calea mea
 De tine.
 De astăzi dar tu fă ce vrei,
 De astăzi nu-mi mai pasă
 Că cea mai dulce-ntre femei
 Mă lasă.
 Căci nu mai am de obicei
 Ca-n zilele acele,
 Să mă îmbăt și de scântei
 Din stele,
 Când degerând atâtea dăți,
 Eu mă uitam prin ramuri
 Și așteptam să te arăți
 La geamuri.
 O, cât eram de fericit
 Să mergem împreună,
 Sub acel farmec liniștit
 De lună!
 Și când în taină mă rugam
 Ca noaptea-n loc să steie,
 În veci alături să te am,
 Femeie!
 Din a lor treacăt să apuc
 Acele dulci cuvinte,
 De care azi abia mi-aduc
 Aminte.
 Căci astăzi dacă mai ascult
 Nimicurile-aceste,
 Îmi pare-o veche, de demult
 Poveste.
 Și dacă luna bate-n lunci
 Și tremură pe lacuri,
 Totuși îmi pare că de-atunci
 Sunt veacuri.
 Cu ochii serei cei dentâi
 Eu n-o voi mai privi-o...
 De-aceea-n urma mea rămâi -
 Adïo!