Început

Ce a rămas din copilul care-am fost?
 Doar cer albastru, soare și amintiri,
 Mai puțină lumină și mai mult pământ,
 Îngroșat cu inimi dragi ce-au fost.
 Mai puțină lumină și mai mult pământ,
 Îngroșat cu inimi dragi ce-au fost.
 Ce a rămas din tinerețea mea?
 Zâmbetul ce sufletul a stins,
 Pasul tău ce bate tâmpla, rar,
 Șoapta, când în palme dorurile-au plâns.
 Pasul tău ce bate tâmpla, rar,
 Șoapta, când în palme dorurile-au plâns.
 Ce a rămas din dragostea ce-am dat?
 Doar ochii mei ce caută, în zori,
 O umbră dintr-un zbor ce a rămas neterminat,
 Clopote de ceață care ard.
 O umbră dintr-un zbor ce a rămas neterminat,
 Clopote de ceață care ard.
 Și totuși dinspre mine ce-a rămas?
 Copiii mei, un bulgăre-aurit,
 Privirile ce caută mister
 Și cântece rotunde care-au izbândit.
 Privirile ce caută mister
 Și cântece rotunde care-au izbândit.
 Ce a rămas din toata viața mea?
 Și primăveri, și flori, și lut.
 Ninsori și ploi, și drumuri albe de-nceput,
 Regretele înfipte-n vieți care-au trecut.
 Ninsori și ploi, și drumuri albe de-nceput,
 Regretele înfipte-n vieți care-au trecut.
 Și timpul poate fi mai lung
 De ieri și până ieri,
 Și timpul poate fi mai scurt
 De azi și până azi.
 Și timpul poate fi mai lung
 De ieri și până ieri,
 Și timpul poate fi mai scurt
 De azi și până azi.