Cunoasterea Tacuta

Atîrna cerul, de sus pămîntul
 De sub rădăcini, agăţat de glie,
 În funie dreaptă întinsă-i zarea
 Şi prinde-n colţ de cer văzduhul.
 Îndreptat e ne-rostitul de necrezut,
 Descătuşat e ne-vorbitul dăscălit,
 ...departe de tot...
 Acolo unde înţelepţii se aşează
 La veacul de somn.
 În urmă şi-a urmat chemarea
 În umbră i-a fost mereu zarea.
 ...departe de tot...
 Acolo unde toate gîndurile mor...
 Să lăsăm cuvîntul să doarmă ...
 Lipsind de vorbe, mută-i mintea,
 Senină-i fruntea...
 Gînduri curg, şi acoperă lumea,
 Ghem de fire înnodate,
 Se în-coardă şi a-coardă
 În tot ce-i fals şi nu vibrează.
 Cînd făcutul nefăcut,
 Ce-a trecut prin netrecut
 A zăcut şi-a petrecut
 Prin făr' de loc,
 În făr' de vreme...
 Ochii înceţoşaţi şi tulburi,
 De-o mare de semne,
 Ce-n van presară înfăţişare,
 Înecînd privirea
 Şi-nrobind vederea
 De a sa lucire.
 Să lăsăm cuvînt să doarmă,
 Oblojindu-şi lumea-i surdă...
 Îndărăt de oarbe semne
 Rînduiască peste timpuri
 Cu tîlc rostit şi tăinuit,
 Iscălit în chemări de veghe
 Pînă-n cea din urma moarte.
 Şi unde vara cade într-o joi
 Acolo eu o să mor
 Ori buni, ori răi, tot un mormînt!
 În vînt...