Ochiul Inimii

A fost, cînd nu era, şi cînd era nu a mai fost
 Cînd cerul şi pămîntul se-ntîlneau,
 Omul atingea cerul cu mîna
 Şi stele-i cădeau în poală
 Poarta făpturilor, din miez de soare, să coboare
 Prin rac să intre-n felul firii omeneşti
 Şi poarta cerului, din miez de ger
 Prin corn să se ridice-n firea vidului neant
 Din trecut ce nu mai e,
 Şi viitor ce nu e încă,
 În nod vital, prezentul veşnic,
 Ochiul ascuns întoarce
 Şi ia în stăpînire timpul întreit
 Roua celestă deşteaptă
 Simţul eternităţii în grota inimii,
 Şi ce-a de-a şaptea rază
 Trezeşte ochiul cosmic
 Înşiră-n şir, şi opreşte cu oprire
 Înşiră-n şir, şi opreşte cu oprire
 Din trecut ce nu mai e,
 Şi viitor ce nu e încă,
 În nod vital, prezentul veşnic,
 Ochiul ascuns întoarce
 Şi ia în stăpînire timpul întreit
 Stăpîn al Regimului Vegetal
 Rege peste Regnul Animal
 Domn în Tărîmul Mineral
 Între foc, pămînt, apă şi aer.
 Adună ce e împrăştiat,
 Găseşte vorba împietrită,
 Pînă vei muri şi vei învia
 Slăvit, iubit şi puternic
 În cele trei lumi.