Luna Preste Varfuri

Peste vârfuri luna trece
 Și se-ascunde-n câte-un nor
 Mă îmbrățișează rece
 Și fuge cu al meu dor.
 Pe sub cetine de brad
 Pe sub codri, pe cărări
 Luna și-a ei raze albe
 Fac năluci și arătări.
 Numai una-i cea mai dragă
 După care-alerg de zor
 Când s-o prind s-o strâng în brațe
 Luna fuge iar în nori.
 Ostenit de-atâta fugă
 Cât hodină pe-un pietroi
 Însă luna reapare -
 Licurici în juru-mi roi.
 Aripe de-ndată-mi pun
 Și cu foc m-arunc spre stele
 Să prinz luna rece-n zboru-i
 Să prinz dragostele mele.
 Peste vârfuri luna trece
 Și se-ascunde-n câte-un nor
 Mă îmbrățișează rece
 Și fuge cu al meu dor.
 Peste vârfuri luna trece
 Și se-ascunde-n câte-un nor
 Mă îmbrățișează rece
 Și fuge cu al meu dor.