Septentrion

Chemarea ce rămâne
 De-atâtea ori, în şoaptă sau gând
 Oriunde-am fost şi-unde voi ajunge
 Septentrion, spre nord avânt.
 Nord! Nord! Nord! Septentrion!
 Te cheamă fără să ştii
 Te-atrage făr' să vrei să vii
 E frig rămas în suflet ecou
 Septentrion.
 Acolo-s nopţi lungi cât săptămâna
 Sau soare-n cer în miez de noapte
 Şi aurorele ce-astupă luna
 Acolo-n nord, totul se poate.
 E ca un basm trăit aievea
 De care fug dar tot m-ajunge
 În el m-afund, cu trup şi suflet
 Septentrion – am nord în sânge.
 Iar anii trec şi eu mă vântur
 Prin lume, peste mări şi zări
 Steaua Polară-mi călăuză –
 Drumul spre casă din depărtări.
 Acolo-am fost şi mă voi întoarce
 Şi din furtuni de gheaţă-ţi voi şopti
 În ochii-mi frig şi-n suflet jăratec
 Cu mine, Nord, mereu vei fi.
 E frig rămas în suflet ecou,
 E frig rămas în suflet ecou,
 E frig rămas în suflet ecou,
 E Nord.