Mestecanis

Cântare munţilor cărunţi,
 care cu-a lor creste sprijină cerul
 Şi-a lor codri neumblaţi -
 tainic leagăn unde ne-am născut.
 Drum care suie - în munţi cărăruie
 Drum ce aleargă, sub brazi şi prin iarbă
 Dus în sus, spre Soare-apus,
 Ce urcă pieptiş, in Mestecăniş.
 În ceţuri ascuns şi-ades nepătruns
 Din vale, din râpă spre vârful în pâclă
 Spre Miazăzi, drum cu stihii
 Ce fuge pieziş, in Mestecăniş.
 Mestecăniş, de strajă-n inima Bucovinei
 Mestecăniş, din vremuri de demult
 Mestecăniş, acum vin către tine,
 Mestecăniş, chemarea ta eu o aud!
 Trunchi prăvălit, de vreme scobit
 În drum astrucat, de ape cărat
 Te-opreşte din cale la Soare-răsare
 Zăbavă-n desiş, in Mestecăniş.
 Un drum cu năluci pe care s-apuci
 În munte s-ajungi, în neguri adânci
 Departe-departe, la Miază-noapte
 Drumuri-cruciş... în Mestecănis.