Dacia Hiperboreana

Sub cerul tradiţiei primordiale,
 Din cetatea Carpaţilor
 Sub axul boreal,
 În ţara Geţilor
 Indefinitul domneşte în stăpîn,
 Pîn la porţile Daciei.
 Din nedistinsul polar primordial, cobor
 Planurile posibilităţii universale
 Într-al Marii Negre prund
 Sus îmi ard şi jos îmi pică,
 Picătura ce pică
 Face luna tocmai plină...
 Ţipă sus pe soare
 Sus pe soare cînd răsare
 Muntele OM şi Omul Munte,
 Buricul Pămîntului şi Osia Lumii
 Cerul, Căliman şi Caraiman
 Munte şi OM, şi OM precum munte,
 El e Regele lumii
 Sub gheţurile hiperboreene
 Negru, pămîntul Daciei se-ncheagă
 Din cîmpiile niciodată fără zăpadă
 Se nasc pămînturi sacre ale nemuririi
 Prin porţile de fier polare
 Străvede polul spiritual al lumii,
 Din munţii Rifei.